| 1.
|
CONSFINT'I, consfinţesc, vb. IV. Tranz. A da un caracter durabil, solid; a stabili, a consacra. - Con1- + sfinţi (după fr. consacrer).
Sursă
: DEX'98
(67041)
- dante |
| |
| 2.
|
CONSFINT'I vb. 1. a consacra, a fixa, a stabili, a statornici, (înv.) a sfinţi. (A ~ acest obicei.) 2. (JUR.) a confirma, a consacra, a întări, a ratifica, a sancţiona, a valida, (înv.) a sacra. (Adunarea a ~ aceste măsuri.) 3. v. legaliza. Sursă
: Sinonime
( 178759)
- siveco |
| |
| 3.
|
consfinţ'i vb. sfinţi
Sursă
: DOR
(234812)
- siveco |
| |
| 4.
|
A CONSFINT//'I ~'esc tranz. 1) (idei, obiceiuri etc.) A face să intre adânc în uz; a consacra; a încetăţeni; a statornici; a înrădăcina; a împământeni. 2) (acte, hotărâri etc.) A recunoaste ca fiind valabil; a valida; a con-sacra. 3) (relaţii, atitudini etc.) A face să capete caracter legal; a legaliza; a oficializa. /con- + a sfinţi
Sursă
: NODEX
(329221)
- siveco |
| |
|
|